Luare de cuvant la sesiunea de vara a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei in sustinerea libertatii religioase in Morocco:
Emisiunea Fabrika, de la postul de televiziune Publika TV, din data de 15 iunie:
Emisiunea Republika, de la postul de televiziune PublikaTV, din 12 iunie, cu subiectul: Ziua Cincizecimii
Emisiunea Publika Report, de la postul de televiziune PublikaTV, din 11 mai:
Ioan 20:11-18
Anul trecut la Paști, dacă vă mai amintiți, am predicat din primele zece versete ale acestui capitol din Evanghelia după Ioan, iar mesajul a fost inspirat de verbul a alerga și era întitulat: Alergarea spre mormânt. De data aceasta, predica va fi bazată pe următoarele opt versete, iar cuvântul cheie este verbul a plânge, de unde vine și titulul mesajului: Învierea – o veste bună pentru cei ce plâng.
De ce-a plâns Maria? De ce plâng oamenii? De ce plângem noi? Nu cred că este cineva pe pământ care să nu fi plâns măcar odată în viață. Dacă însăși Isus a plâns, atunci cu siguranță avem și noi parte de lacrimi. Deși lacrimile nu sunt rele în sine, pentru că ele, de fapt, sunt un mijloc pus în noi de Dumnezeu, prin care putem să ne exprimăm sentimentele care ne apasă, totuși ele denotă anumite probleme cu care ne confruntăm în viață. Printre acestea cele mai des întâlnite sunt durerea, despărțirea, disperarea, singurătatea, necazul, nedreptatea, moartea celor dragi. Chiar dacă deseori noi încercăm să ascundem lacrimile sau mușcăm buzele până la sânge ca să nu răbufnim în plâns, inima noastră este frântă de durere și sufletul este cuprins de hohote de plâns. Iată de ce mi se pare atât de semnificativ faptul că prima arătare a lui Isus după înviere este în fața unei persoane care plânge. (more…)
Ioan 20:1-10
Fiecare evanghelist descrie într-un mod unic învierea lui Isus. Ioan, spre exemplu, spune că Maria, Petru şi Ioan aleargă. Oare de ce aleargă? Prin cimitire oamenii, de regulă, se mişcă încet, în linişte şi cu băgare de seamă pe unde calcă. Ce i-a făcut pe ei să alerge de la mormânt şi apoi spre mormânt? Poate era din cauză fricii sau poate din cauza nedumeririi, a îngrijorării sau a îndoielii, a bucuriei sau a întristării?
Vedem cum oamenii aleargă în fiecare zi, în special dimineaţa. Toţi se grăbesc să nu întârzie, care la şcoală, care la lucru, care la spital, care la autogară, care la aeroport, etc. Fiecare încearcă să facă cât mai mult în cât mai puţin timp. Dacă ar fi să ne uităm la feţele celor care aleargă, am vedea că practic nimeni nu aleargă cu bucurie şi nici nu sunt bucuroşi de alergare. Mai degrabă ai impresia că cineva te fugăreşte. Singurii care aleargă cu bucurie sunt copiii. Lor le pace să alerge. Pentru ei alergarea este un joc. Ei aleargă pentru că ştiu că aleargă mai repede ca noi. Apoi se întrec între ei ca să vadă cine aleargă mai repede. Toată această alergare reprezintă, de fapt, esenţa şi filozofia vieţii. Dacă vă amintiţi, Pavel, la sfârşitul vieţii sale zice: mi-am isprăvit alergarea. Toată viaţa noastră este, aşa cum vedem în această istorie biblică, o alergare de la mormânt spre mormânt… (more…)
Ioan 13:12-17
Este o seară specială, în care ne amintim de evenimentul despre care Isus a zis: ”Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea.” Din cuvintele lui Isus vedem că Cina din seara de joi a avut o importanță deosebită atât pentru El, cât și pentru ucenicii Săi. Fără ca să pierdem din vedere Cina Domnului, aș vrea să ne uităm la un alt eveniment care a avut loc în aceeași seară și căruia Isus i-a acordat, de asemenea, o mare importanță.
Evanghelistul Ioan ne spune că Isus s-a sculat de la masă în timpul Cinei și le-a spălat picioarele ucenicilor. Imediat după ce-a făcut acest lucru, Isus i-a întrebt pe ucenici: ”Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu?” De-a lungul istoriei, creștinismul a fost împovărat cu o mulțime de tradiții și datine pe care cei mai mulți nu le cunosc și nici nu le înțeleg. Iată de ce mi se pare foarte importantă această întrebare a lui Isus. (more…)