Lucruri noi şi lucruri vechi (audio)

Matei 13:51-52

Cineva spunea că dacă ai întrat într-un an nou, trebuie neapărat să-ți iei și o haină nouă. Fără îndoială că orice lucru nou aduce cu sine o anumită schimbare și bucurie. Majoritatea oamenilor intră în noul an cu noi speranțe și așteptări noi, deoarece anul nou este un bun prilej de înnoire a tot ceea ce ne dorim mai mult.

Este interesant că în Biblie cuvântul nou se întâlnește foarte des, în special, în Noul Testament. După cum se poate ușor observa, chiar în denumirea testamentului avem cuvântul nou. Dacă am face o scurtă trecere în revistă a celor mai cunoscute expresii, acestea ar fi următoarele: cântare nouă, poruncă nouă, învățătură nouă, plămădeală nouă, vin nou, burduf nou, haină nouă, făptură nouă, duh nou, nume nou, viață nouă, nou născut, omul cel nou, pământ nou și cer nou.

Cu toate acestea, aceeași Biblie ne spune prin înțeleptul Solomon că nu-i nimic nou sub soare: “Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.” (Eclesiastul 1:9-10).

(more…)

Ce faci tu aici, Ilie?

1 Împărați 19:1-21

Deși este un pasaj bine cunoscut, ori de câte ori citesc istoria profetului Ilie sunt uimit de învățăturile pe care poți să le iei din viața acestui mare om al lui Dumnezeu. Ilie era nu doar un profet, el era un erou al credinței. Nimeni n-a făcut minunile pe care le-a făcut el. Nimeni n-a înviat pe cineva din morți până la Ilie. Nimeni, în afară de el, n-a avut curajul să-l înfrunte pe împăratul Ahab, pe soția sa Izabela, cât și pe cei 450 de prooroci ai lui Baal și 400 ai Astarteei. Și totuși, Ilie a fost un om ca și noi fiind supus acelorași slăbiciuni, înfrânt de îndoială și oboseală, frică și foame, descurajare și deprimare. Mă bucur că Biblia prezintă portretele eroilor săi așa cum ei sunt, fără ca să le retușeze. Pe vremurile când au fost scrise cărțile Sfintelor Scripturi programul ”photo shop” nu exista.

Aș vrea să ne uităm pe rând la patru persoane cheie din acest capitol, Ahab, Izabela, Ilie și Dumnezeu. (more…)

Ce faci tu aici, Ilie?(mesaj audio)

1 Impăraţi 19

“1. Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese cu sabia pe toţi prorocii.

2. Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: “Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.”

3. Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.

4. El s-a dus în pustiu unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară, zicând: “Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”

5. S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: “Scoală-te şi mănâncă.”

6. El s-a uitat, şi la căpătâiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou.

7. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: “Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.”

8. El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

9. Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: “Ce faci tu aici, Ilie?” (more…)

Învierea – O Veste Bună Pentru Cei Ce Plâng

Ioan 20:11-18

Anul trecut la Paști, dacă vă mai amintiți, am predicat din primele zece versete ale acestui capitol din Evanghelia după Ioan, iar mesajul a fost inspirat de verbul a alerga și era întitulat: Alergarea spre mormânt. De data aceasta, predica va fi bazată pe următoarele opt versete, iar cuvântul cheie este verbul a plânge, de unde vine și titulul mesajului: Învierea – o veste bună pentru cei ce plâng.

De ce-a plâns Maria? De ce plâng oamenii? De ce plângem noi? Nu cred că este cineva pe pământ care să nu fi plâns măcar odată în viață. Dacă însăși Isus a plâns, atunci cu siguranță avem și noi parte de lacrimi. Deși lacrimile nu sunt rele în sine, pentru că ele, de fapt, sunt un mijloc pus în noi de Dumnezeu, prin care putem să ne exprimăm sentimentele care ne apasă, totuși ele denotă anumite probleme cu care ne confruntăm în viață. Printre acestea cele mai des întâlnite sunt durerea, despărțirea, disperarea, singurătatea, necazul, nedreptatea, moartea celor dragi. Chiar dacă deseori noi încercăm să ascundem lacrimile sau mușcăm buzele până la sânge ca să nu răbufnim în plâns, inima noastră este frântă de durere și sufletul este cuprins de hohote de plâns. Iată de ce mi se pare atât de semnificativ faptul că prima arătare a lui Isus după înviere este în fața unei persoane care plânge. (more…)

Alergarea spre mormânt

Ioan 20:1-10

Fiecare evanghelist descrie într-un mod unic învierea lui Isus. Ioan, spre exemplu, spune că Maria, Petru şi Ioan aleargă. Oare de ce aleargă? Prin cimitire oamenii, de regulă, se mişcă încet, în linişte şi cu băgare de seamă pe unde calcă. Ce i-a făcut pe ei să alerge de la mormânt şi apoi spre mormânt? Poate era din cauză fricii sau poate din cauza nedumeririi, a îngrijorării sau a îndoielii, a bucuriei sau a întristării?

Vedem cum oamenii aleargă în fiecare zi, în special dimineaţa. Toţi se grăbesc să nu întârzie, care la şcoală, care la lucru, care la spital, care la autogară, care la aeroport, etc. Fiecare încearcă să facă cât mai mult în cât mai puţin timp. Dacă ar fi să ne uităm la feţele celor care aleargă, am vedea că practic nimeni nu aleargă cu bucurie şi nici nu sunt bucuroşi de alergare. Mai degrabă ai impresia că cineva te fugăreşte. Singurii care aleargă cu bucurie sunt copiii. Lor le pace să alerge. Pentru ei alergarea este un joc. Ei aleargă pentru că ştiu că aleargă mai repede ca noi. Apoi se întrec între ei ca să vadă cine aleargă mai repede. Toată această alergare reprezintă, de fapt, esenţa şi filozofia vieţii. Dacă vă amintiţi, Pavel, la sfârşitul vieţii sale zice: mi-am isprăvit alergarea. Toată viaţa noastră este, aşa cum vedem în această istorie biblică, o alergare de la mormânt spre mormânt… (more…)

Robul nu este mai mare decât domnul său

Ioan 13:12-17

Este o seară specială, în care ne amintim de evenimentul despre care Isus a zis: ”Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea.” Din cuvintele lui Isus vedem că Cina din seara de joi a avut o importanță deosebită atât pentru El, cât și pentru ucenicii Săi. Fără ca să pierdem din vedere Cina Domnului, aș vrea să ne uităm la un alt eveniment care a avut loc în aceeași seară și căruia Isus i-a acordat, de asemenea, o mare importanță.

Evanghelistul Ioan ne spune că Isus s-a sculat de la masă în timpul Cinei și le-a spălat picioarele ucenicilor. Imediat după ce-a făcut acest lucru, Isus i-a întrebt pe ucenici: ”Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu?” De-a lungul istoriei, creștinismul a fost împovărat cu o mulțime de tradiții și datine pe care cei mai mulți nu le cunosc și nici nu le înțeleg. Iată de ce mi se pare foarte importantă această întrebare a lui Isus. (more…)