Proiectul de rezoluţie precum şi proiectul de recomandare au drept obiectiv de a proteja persoanele LGBT (Lesbiene,
Gay, Bisexuali, Transsexuali) de discriminări nejustificate, lucru de înţeles şi acceptabil, dar aceasta duce la limitarea şi chiar la negarea altor drepturi fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de religie şi de familie, precum şi drepturile copiilor. După spusele Dlui Mullen, răspunsul la o discriminare fără justă cauză nu ar trebui să conducă la un conflict de drepturi.
Utilizarea unor concepte ambigue fără o definiţie legală clară, cum ar fi orientarea sexuală, identitatea de gen, identitatea de gen preferat şi homofobia, va limita libertatea de exprimare şi pot deveni instrumente de cenzură. Aşa cum s-a afirmat, în mod repetat, în cadrul Adunării, este că libertatea de exprimare este unul dintre cele mai importante drepturi ale omului. Libertatea de gîndire este unul dintre fundamentele unei societăţi democratice şi, în dimensiunea sa religioasă, este unul dintre elementele vitale care contribuie la identitatea credincioşilor şi conceptul lor despre lume şi viaţă. Îngrijorarea exprimată în proiectul de rezoluţie cu privire la discursul de ură al unor lideri politici, religioşi şi al unor lideri de altă natură civilă dă naştere la noi îngrijorări. În conformitate cu Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, niciodată nu a fost o crimă să-ţi exprimi convingerea religioasă, şi nici nu ar trebui să fie vreodată. Rezoluţia trebuie să reafirme dreptul fundamental al persoanelor fizice şi al organizaţiilor religioase să acţioneze în conformitate cu convingerile lor morale şi religioase.
Articolul 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului prevede: „Orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune şi de a căuta, primi şi răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi indiferent de frontierele de stat”.
Proiectul de rezoluţie subminează conceptul tradiţional al familiei şi a căsătoriei printr-un apel la statele membre să garanteze recunoaşterea legală a căsătoriei şi parteneriatele între persoane de acelaşi sex. În acest sens, se încalcă legea naturală şi suveranitatea naţională a statelor membre ale CE. Adunarea nu poate interveni în ceea ce priveşte marja de apreciere a statelor membre în a determina legalitatea şi moralitatea căsătoriei între persoane de acelaşi sex şi dreptul lor de a stabili programe de educaţie în şcoli. Articolul 12 din Convenţie, în mod expres spune că bărbaţii şi femeile au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie în conformitate cu legislaţia naţională ce reglementează exercitarea acestui drept. Este vital pentru Adunare să respecte suveranitatea naţională în astfel de chestiuni morale sensibile.
Reconstrucţia şi redefinirea căsătoriei şi a familiei va avea efecte profunde asupra bunăstării copiilor. Un motiv serios de îngrijorare este încercarea de a introduce în rezoluţie „dreptul la adopţia” copilului. Adunarea trebuie să aibă grijă de a proteja bunăstarea copiilor. Prin acceptarea dreptului la adopţie a cuplurilor de acelaşi sex se neagă dreptul copiilor de a fi crescuţi, acolo unde este posibil, de către o mamă şi un tată biologic. Căsătoria este o instituţie publică, care este în mod fundamental centrată pe copil. Dovezile sociale au demonstrat cu rezultate covîrşitoare că structura familiei contează mult pentru copii şi structura care-i ajută cel mai mult este cea a unei familii constituită din doi părinţi biologici.
Aş dori, în încheiere, să subliniez faptul că proiectul de rezoluţie şi proiectul de recomandare nu pot rămîne aşa cum sunt. În mod ironic, rezoluţia „invită statele membre să încurajeze dialogul între apărătorii naţionali ai drepturilor omului privind drepturile persoanelor LGBT şi instituţiile religioase”, deşi rezoluţia în sine nu este un rezultat al unui astfel de dialog. Deci, înainte de a încerca să ne răsucim mânile, propun, astfel cum sugerează rezoluţia, să avem un dialog deschis şi onest, bazat pe respect reciproc, în privinţa reformelor publice în ceea ce priveşte problemele referitoare la persoanele LGBT.
Pe data de 29 aprilie, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a votat controversata rezoluţie şi recomandare întitulată “Discriminare pe bază de orientare sexuală şi identitate de gen”. Rezoluţia a fost votată cu 51 de voturi pro, 25 de voturi împotrivă şi 5 abţineri, iar recomandarea cu 48 de voturi pro, 21 împotrivă şi 5 abţineri. Dacă ţinem cont de faptul că pentru adoptarea recomandării era nevoie de 2/3, atunci se poate observa ca recomandarea a fost adoptată la limită. Este regretabil că nici un deputat din partea României şi nici din partea Ucrainei n-au participat la votare. Recomandarea putea fi respinsă cu uşurinţa, dacă ar fi fost o mobilizare mai bună din partea deputaţilor din Europa de Est. Cei mai activi în respingerea recomandării au fost deputaţii din Italia, Irlanda, Polonia, Rusia şi cei doi deputaţi din partea Moldovei prezenţi la şedinţă.
Partea bună este că, în ciuda unor mari presiuni din partea susţinătorilor minorităţilor sexuale, au fost adoptate câteva amendamente foarte importante. Prin adoptarea acestor amendamente s-a scos obligativitatea statelor membre ale Consiliului Europei să recunoască şi să legalizeze căsătoriile de acelaş sex, să ofere şi să asigure dreptul cuplurilor de acelaş sex să înfieze copii. De asemenea, s-a acceptat formula prin care se oferă libertate instituţiilor şi organizaţiilor religioase să activeze conform convingerilor şi doctrinelor pe care le împărtăşesc, lucru extrem de important având în vedere faptul că în ultimii ani, sub presiunea grupărilor homosexuale, libertatea religioasă este tot mai limitată.
Lupta n-a fost uşoară. Chiar dacă recomandarea n-a fost respinsă în întregime, eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru rezultatele bune care au fost obţinute în cadrul dezbaterilor şi adoptării acestei recomandări. Spre exemplu, amendamentul, prin care a fost respins articolul care cerea ca să fie asigurat dreptul cuplurilor de acelaş sex să înfieze copii, a fost adoptat cu diferenţa doar de un singur vot. De asemenea, mulţumesc tuturor care s-au rugat atât pentru luarea acestei decizii, cât şi pentru mine personal. Lupta pentru cauza Evangheliei şi valorile Împărăţiei lui Dumnezeu nu se încheie aici. Ea continuă, de aceea, voi fi foarte recunoscător pentru rugăciune şi susţinere.